fbpx

Stateam linistita, ascultam muzica buna si deodata in playlist a aparut o melodie despre “Spune-mi cine esti, spune-mi daca ma iubesti, spune-mi ce doresti, spune-mi daca vei veni intr-o zi in calea mea”. Semnal M. Ce vremuri …

Eu am luat altfel intrebarea, nelegata de iubire. M-am gandit la altceva …

Noi suntem noi. Asa cum ne-am nascut, suma experientelor traite. Cu bune si cu rele, cu fapte bune si greseli, cu zambete si lacrimi. Tot ce am trait ne face ceea ce suntem acum. Si asta nu poate fi schimbat de nimeni si nimic. Cu exceptia experientelor ce vor veni.

De ce oare ne este atat de teama uneori sa fim noi? Sa ne deschidem total in fata altora, sa recunoastem ca suntem asa cum suntem, sa nu ne ascundem, sa nu incercam sa fim altcineva, sa nu ne prefacem si sa nu ne mintim. Vad atatea persoane in jurul meu care se ascund in spatele unei aparente inselatoare, carora le este frica sa isi arate adevarata fata.

“Daca o sa rada de mine?”, “Daca nu o sa mai vorbeasca cu mine?”, “Nu trebuie sa stie ca sunt asa de sensibila.” …. Cat o sa rezisti sa te minti pe tine si pe ceilalti? Cat o sa tina fata asta a ta? Cand o sa vina momentul in care adevaratul/a TU se va arata si nu vei mai putea face nimic?

Incercam sa ne schimbam si sa fim asa cum vor altii. Dar de cate ori ne gandim ca cei care ne iubesc cu adevarat ne iubesc asa cum suntem si nu ne cer nimic in schimb? Ca cei care conteaza cu adevarat sunt cei care ne accepta si defectele, nu doar calitatile? Ca prietenii adevarati nu incearca sa ne impuna parerile lor, ci ne ajuta sa ni le formam pe ale noastre?

Spune-mi cine esti cu adevarat. Nu te minti pe tine si nu ma minti pe mine. Nu te ascunde acum pentru ca nu vei reusi sa te ascunzi toata viata!

Poate vrei să citești

3 thoughts on “Spune-mi cine esti …

  1. Salut

    Sunt doua lucruri aici. In primul rand, este necesar ca o persoana sa devina constienta ca este cineva. Adica sa inteleaga ca este o persoana, sa aiba o constiinta de sine. Foarte multi dintre semenii nostri nici macar nu au o constiinta de sine, asta se vede in jur. Apoi, dupa ce ti-ai recunoscut existenta ca eu, ca sine, sa iti dai seama ca ai manifestari schizoide. Adica esti un anumit eu, ca iti reprimi trairi si exprimari, etc. Ca sa adauga un detaliu, eu o spun (dar poate au spus-o si altii), scolarizarea distruge orice inocenta, ingenuitate si inteligenta. Scoala te face sa intri in tipare, sa fii asa cum trebuie. La asta se adauga cadrul social. Putem fi oare cu adevarat cine suntem ? Si crezi ca oamenii trebuie sa fie cine sunt, sa ne arate ce sunt in interior, daca am avea surprize grozave si infricosatoare ? Nu-i asa ca poate nu am vrea sa cunoastem cu adevarat ce este in mintea celor de linga noi ? Sau sa ii vedem purtandu-se cum vor muschii lor ? Este o problema sociala normala, te porti pe cat iti permite normele, cutumele, legile, conventiile sociale. Pe de alta parte, Romania este plina de oameni cu 4×4 care se arata cine sunt.

  2. sunt….. o specie pe cale de disparitie.

    sunt acela care isi mai da cuvantul de onoare si crede in el.
    sunt acela care se bucura copilareste de soare,de pamant,de mare si de padure.
    sunt acela care se spala de doua ori pe zi pe dinti ,care economiseste 6 luni pentru o luna de inot la piscina.
    sunt acela care merge la galerie la opera si renunta sa cumpere o saptamana medicamentele de inima.
    sunt acela care nu manaca seminte in fata blocului si care la jumatate de veac varsta invata compiuterul si cu el limba japoneza
    sunt acela care spun semenilor mei exact ce gandesc despre ei in fata fara sa-i barfesc.
    sunt unul care mai scrie si maivorbeste corect romaneste. unul care a lacrimat cand a fost scos din grila de programe TVR cultural.
    sunt cel care stie diferenta intre patrie si tara.
    sunt… eu ,un dinozaur intr-o era glaciara a bunuli simt si ignorantei

  3. Cred ca nu mai stim sa simtim. Nu mai stim sa traim. Renuntam la bucuria de lunga durata pentru placerea de foarte scurt moment. Ne place sclipiciul.
    Ne place minciuna. Ne place sa fim manipulati pentru ca nu mai avem incredere in noi. Nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a creste ca fiinte, nu in cariera.
    Apreciem banii si pozitia sociala mai mult ca orice, pentru ca nu mai avem un drum, un scop. Nu mai credem in nimic si atunci facem ceea ce vor altii sa faca, credem in ceea ce vor altii sa creada.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.