Ladies and gentlemen, signore e signori, madame et monsieur, doamnelor și domnilor, urmează o mini poveste tragi-comică despre cum am făcut 3 prostii într-o singură zi. Dar să le luăm pe rând:
1. Vărsat Pepsi în rucsac
Mergem la McDonalds. Luăm meniurile noi cu Maestro Beef și Chicken, fericire, yammy. Nu apuc să beau sucul că hai la film. Îl bag în rucsac. El, prevăzător ca întotdeauna, îmi zice că îl vărs. Eu, deșteaptă, nu și nu. Păi îl pun drept, iată.
Uit de el. Ajung în cinema, mă așez jos și na belea. Rucsacul meu făcuse o baie cu Pepsi. Geaca de blugi pa. Cutia ceasului de lemn primit cadou de la Lidl, pa. Ochelarii de soare și cheile de la casă. Portofelul. Tot. Numai gândăceii diabetici lipseau, jur. No, asta e. Am scos tot și mi-am văzut de treabă. Oricum până am plecat acasă s-au uscat toate.
2. Uitat smartphone în cinematograf
A doua poveste este despre cum am râs atât de tare la Deadpool 2 că mi-am uitat telefonul pe scaun în Imax.
Yep. I did it. For the first time ever. Filmul a fost super. Nu mai bun decât primul, dar suficient de mișto cât să vreau să îl revăd curând. Dar după cele 2 scene de final (nu plecați prea devreme…) mi-am luat rucsacul pătat de la povestea nr 1 de sus și am plecat râzând, comentând și plănuind următoarea escapadă la cinema.
Ajungem la metrou și înainte să coborâm scările primesc clasica întrebare
Unde e telefonul tău?
În 99.99% din cazuri răspunsul variază de la – în buzunar sau la tine în geantă – până la mine sau în rucsac. La naiba că de data asta a fost acel 0.01% când nu era nicăieri. Mi-am dat seama că e serioasă treaba și am realizat că l-am lăsat pe scaun în cinema. De ce? Pentru că, pentru prima dată, nu l-a ținut nici el și nici nu l-am băgat în rucsac.
Concluzia: l-am ținut în mână, apoi l-am pus pe scaun lângă mine și am uitat de el. Când m-am ridicat să plec el a căzut pe jos și end of story. Acu pe bune, cine l-a pus să cadă? E vina lui!
Ce să faci? Fuga la cinema. El înainte plin de draci, eu după, ușurel, cu planuri de viitor în minte. Îl declar pierdut, îl blochez, îmi cumpăr altul și îl leg de gât ca pe cheie. Nu degeaba sunt decrețel, nu? Așa îmi trebuie. Dar sincer nu eram nervoasă deloc. Ce sens avea? Oricum rezultatul era același.
Am ajuns la cinema, a vorbit el cu paza, au intrat în sală unde încă nu începuse filmul, eu după ei cât de repede puteam (reminder: am 150cm deci picioare mici deci pași de copilaș).
Știți care este superputerea tipei din fotografia de sus? Norocul. O cheamă Domino și o să vă placă tare mult în Deadpool 2. Așa a fost seara asta pentru mine. L-am găsit, au râs de mine cei care mi l-au dat și am plecat. Poate mă învăț. Poate …
Băiatul care ne-a ajutat a zis că dacă nu l-au găsit ei la curățenie clar nu îl găseau nici spectatorii. Și oricum l-ar fi dus la casă. Bine, suntem în România … Oricum jos pălăria CinemaCity pentru ajutor.
3. Aruncat căpșuni stricate cu tot cu castron
Ajung acasă. Pe birou un castron cu câteva căpșuni care renunțaseră la viață. Nici ele nu vor să trăiască pe lângă mine frate. Offf. Lene, lene, dar nu le pot lăsa să se împută așa că mă duc afară să le arunc pe ghenă. Că doar nu o să pun la ora asta pungă în coșul de gunoi. Serios?
Aprind lumina, deschid, ușa, dau să arunc căpșunile pe ghenă și … pa castron! Era și preferatul meu. Transparent, ușor de spălat, mișto. Cel mai frumos. S-a dus. Nici ăsta nu mă mai vrea. O să rămân singură și tristă, jur.
Lasă că am puncte la Carrefour și mă duc în weekend să îmi iau altele cu 50% discount. Că doar d’aia pierdem noi tot, ca să avem motiv să le înlocuim. Doar că nu toate femeile recunosc asta!
So, voi ce prostioare ați făcut azi? Eu am scris un articol altfel, mai pe stilul meu, stand-up comedy like. Vă place? Mai fac?
Aia cu telefonul sigur de la mine ai învățat-o =))
La naiba, stiam ca nu tre sa fiu prieten cu tine 🙂
Super! :)))
Te bucuri pentru mine ca l-am gasit, nu :))?
Da…
Dar eu m-am referit la povestire.
Iar episodul cu tine mergând spăşită în urma lui şi făcând planuri, m-a dat pe spate :)))
Hahah, dacă l-ai fi văzut pe el ce nervos era. Și a crezut că sunt indiferentă pentru că eram liniștită. Eu defapt muream pe dinăuntru :)))
Am ras cu lacrimi, ma rog, aproape cu lacrimi. Daca asa decurge viata ta e clar ca nu te plictiseti deloc si sigur cel despre care vorbesti in povestire ori este extrem de serios, dar se chinuie sa te inteleaga, ori este la fel de zapacit. Sper sa nu va suparati niciunul pe mine, dar am spus sincer ce am gandit prima data cand am citit articolul. Enjoy your life.
Si eu rad acum cand il recitesc. Hahaha. El este f serios de aceea am fost certati sa zic asa toata seara. Ca eu am tratat problema mai indiferent. No, trecem peste. Dar sa stii ca nu e mereu asa, pot sa fiu si organizata :)))