Cand am terminat primul semimaraton stiu ca am fost cea mai fericita din cauza timpului pe care l-am scos. Nu pentru ca il terminasem, stiam ca o voi face, ci pentru ca reusisem sa alerg mai repede decat ma asteptam.
Inscrierea la al doilea semi, pe 13 decembrie 2015, la Baneasa Trail Run, a fost rapida, inconstienta, din impuls, la noroc etc. Dovada faptul ca multi prieteni nu au mai prins locuri. Eu m-am bagat repede sa fiu sigura ca nu am sanse sa dau inapoi. Doar inainte, 21 de km. Ca la 10.5 nu ma puteam baga, de rusine.
Pregatire? Nu ma luati de exemplu. Am alergat cam 430 de km anul asta, dar fix inainte de acest semi nu am mai facut sport o saptamana (noroc cu TTR-ul din Tineretului, de duminica). Nici nu m-am hidratat cum trebuia, nici nu m-am pregatit cu mancare pentru dimineata (am mancat ce am apucat, logic), doar haine de iarna ce reusisem sa imi cumpar. Prea multe, ca am transpirat pe traseu in ultimul hal (aveam bluza de compresie, tricou tehnic si bluza de alergare peste – am scapat pe traseu de manusi si caciula). La final aveam haine de schimb si a fost cea mai buna decizie ever, va recomand tuturor sa aveti la voi, mai ales cand afara este frigul asta. Mai multe despre alergarea pe timp de iarna aflati aici.
Cum a fost? Greu, dar mai vreau. Mult mai usor decat la Maratonul Olteniei (unde cei 6km de urcare m-au omorat), insa inselator din cauza terenului alunecos, greu din cauza frigului si a vantului, putin frustrant din cauza potecilor inguste pe unde nu puteai depasi, extraordinar datorita companiei si a oamenilor frumosi pe care i-am cunoscut, organizat datorita unor voluntari de exceptie si istovitor la final unde era sa ratez finish-ul si am bagat un sprint cand nu trebuia. Mi-am propus sa fac sub 2 ore si jumatate, am reusit 2:28:18 in conditiile in care 5 minute le-am pierdut pe traseu. In rest, abia astept cele 3 editii de anul viitor, unde sigur nu o sa lipsesc. Mai ales la cat de putine competitii sunt in Bucuresti.
Anul 2015 a fost un an foarteee ciudat pe plan personal. Am doua mari reusite de care ma pot bucura si una dintre ele este faptul ca pe 22 februarie am facut primii 2 km. De atunci au trecut 400 de km, 3 semimaratoane si o multime de lucruri bune, o data cu ei. Sanatate, silueta, prieteni buni, familie, satisfactii personale, incredere in mine si ambitia de a merge mai departe!
Am strans cateva medalii, multe kg in minus, prieteni si sustinatori, oameni care ma suporta chiar si cand vorbesc prea mult despre asta, sustinerea celui drag, dusmani care imi spun ca doar ma laud si uita ce importanta e puterea exemplului si rautaciosi care mereu imi reproseaza ca alerg prea incet. Dragilor, e mai bine decat sa stau pe canapea si sa rontai toata ziua, nu?
Gasca 321sport este unica in Romania si asa va ramane multi ani. Nu reusesc sa mai ajung in fiecare marti cu ei, dar sunt cu inima alaturi de cea mai frumoasa, sanatoasa si inimoasa familie de alergatori. Va asteapta si pe voi, incepatori sau profesionisti, in fiecare marti, de la ora 19, in Herastrau.
Anul 2016 o sa fie cel cu primul maraton din viata mea si cu minim 5 semimaratoane. Plus SkyRun din ianuarie. Numai sa ma tina picioarele 🙂
Felicitari ! Ti-as recomanda insa ca , in 2016, sa acorzi o atentie sporita recuperarii dupa efort precum si prevenirii accidentarilor (pe linga marirea distantei alergate). Asta inseamna cross-training (inot/spinning/exercitii compuse cu greutati), sedinte de masaj la fiecare 2 saptamini (sau mai dese si mai scurte folosind foam-roller-ul) si suplimentarea alimentatiei cu miere/polen, omega3 triplu concentrat si magneziu/zinc/vitamina C. Nu ar strica si un CT sau RMN la bazin si coloana, macar ca sa stii ca articulatiile si discurile sunt ok.
Pingback: Cum să fii singurul alergător din Parcul Tineretului? - Sabina Cornovac Blog