Am reusit sa umilim un mare autor care voia sa ne viziteze

Nu imi face placere dar vreau sa va arat un motiv pentru care imi este rusine si pentru care ma intristez si ma intreb de ce? De ce exista astfel de oameni, de ce se intampla asta, de ce la noi?

Editura Taj pregatea de mult vizita lui Amitav Ghosh in Romania. Au pus mult suflet si multe sperante. Si totusi astazi a venit acest anunt, postat pe pagina de Facebook:

Alaturi de poza care are deja 43 de share si comentarii, este un text care te face sa te simti mic, mic de tot:

Un an de pregătiri. 4 ani de speranțe… Că un mare autor va veni să își cunoască cititorii români. Totul, spulberat de o doamnă Consul.

Biletul de avion a fost cumpărat. Conferința de presă aranjată. Hotelul, ales cu grijă, hotelul partener al Festivalului George Enescu. Surprizele, nenumărate. Împreună cu Restaurantul Taj am gândit o recepție de bun-venit de neuitat, la care urma să fie invitată o altă lume bună decât aceea cu care v-au obișnuit emisiunile mondene. Romanul finalist Man Asian în 2011 urma să se lanseze în prezența lui la Festivalul Namaste. Și apoi scriitorul venea la întâlnirea cu voi, într-o prezență publică unde trebuia să îl descoasă o personalitate românească… adevărată!

Ghosh tocmai declarase la BBC că are rude în Transilvania. Și să nu uităm că Amitav Ghosh locuia în Calcutta pe cînd Maitreyi era în viață. Presa ar fi avut ce sa il intrebe. Tocmai pregateam o mapă de presă despre toate aceste lucruri, când a venit vestea…

Mă simt ca o femeie bătută. Și chiar sunt. Un editor bătut. Învins de sistem.

Adelina Patrichi

In comentarii, cititorii inca mai spera, ofera solutii. Dar Editura comunica trist: “Dna consul uită că NU domnul Ghosh visa să vină în România, ci România visa că Ghosh va veni la ea. Suntem forțați să înghițim țipete, umilințe și jigniri peste tot. Ghosh nu. Pierderea nu e a lui. La programul lui încărcat, de-abia s-a lăsat convins să vină 2 zile… In București totul era ok, aveam promisiuni că viza va ieși repede, într-o zi. Dar ceasul rău a făcut ca Doamna să se trezească cu chef de țipat în ziua aceea fatidică. A fost un obstacol pe care nu-l putea prevedea nimeni. Doamna Consul îmi răspunsese la emailuri foarte civilizat și politicos și a părut chiar săritoare. Mi-a spus că va fi în concediu în septembrie și tocmai mă gândeam cum să-i trimit o carte de Ghosh… Ca apoi să cadă ghilotina.”.

Vazand ca cititorii insista sa afle detalii, Adelina Patrichi, le ofera:

Dnul Ghosh m-a anuntat ca nu isi poate explica purtarea acestei dne. Mai ales ca eu insami am purtat o corespondenta decenta cu dansa, in care m-a incurajat si mi-a raspuns de fiecare data. Dar in ziua cand efectiv scriitorul s-a prezentat la ea, s-a dat peste cap si a devenit altcineva. A inceput sa tipe si sa caute nod in papura in toate – rezervarea de avion, corespondenta cu mine, asigurarea medicala. A urlat la el, cerandu-i “cartea”. El a explicat ca va iaparea de abia in octombrie, cand merge in Romania sa o lanseze. “Cum sa dau viza fara sa vad cartea? De unde stiu eu ce-i in ea?” a tipat dna. (E vorba de cel mai recent roman al lui, finalist al Bookerului asiatic – ce putea sa fie in el oare?) Apoi omul i-a spus: v-a explicat editorul meu. Ea: “Editorul asta mi-a trimis 20 de scrisori!”(urland, adica au deranjat-o). Omul a plecat invartindu-se. A renuntat. Ar fi fost o sansa sa mai ia viza din India, dar va sta la Delhi doar o zi. E riscant, in aceste conditii.

Din ce observ cativa cititori au luat legatura cu consulatul si au primit deja raspunsuri politicoase si amabile. Sa speram ca totusi se va rezolva intr-un fel situatia. Pana atunci, ramanem cu intrebarea “De ce?”.

UPDATE

Pe TVRinfo.ro am gasit si povestea mai detaliata. Va invit sa o cititi aici.