Intoarcerea in timp printr-o simpla vizita la munte

Ador sa merg la munte sau la mare alaturi de oameni frumosi, pe care nu trebuie neaparat sa ii cunosc, si sa descopar locuri noi, incarcate de mister si de istorie.

Aceasta ocazie am avut-o weekendul trecut cand am primit invitatia din partea proprietarilor de la Vila Leonida din Busteni (Poiana Tapului, vechiul cartier Zamora) de a le face o vizita si de a le afla istoria. Pe langa faptul ca mi-am facut multi prieteni noi, am reusit sa ma intorc in timp in anul in care vila a fost construita pentru generalul Paul Leonida, 1938.

Construita in stil neoromanesc, vila a fost restaurata si consolidata intre 2009 si 2011. Sunt pastrate nealterate elementele de arhitectura originale si din cauza asta petreci primele ore doar admirand constructia. Acum este o vila de 4 stele, cu loc de joaca, trambulina pe care mi-am facut si eu de cap, 11 camere toate diferite intre ele, restaurant, o priveliste de vis, o curte cu gaini si un cocos tare tantos si … un aer de poveste.

M-am gandit la ce anume iti doresti de la o locatie de genul asta. Si am incercat sa ii gasesc defecte weekendului la Vila Leonida. Si am gasit cateva, oricat de ciudat ar parea:

– am stat prea putin timp (de sambata dimineata pana duminica la pranz)

– camera era prea curata, prea aranjata, prea de tot (mi-a fost rusine sa nu stric ceva, sa nu murdaresc ceva, sa nu sifonez …)

– camerele sunt toate diferite si unice si mereu cand intram in alta mi-as fi dorit sa stau acolo

– privelistea de pe terasa este “indecent” de perfecta (spre Caraiman)

– masa care a durat cam toata ziua a fost mult prea satioasa si gustoasa

– vremea de afara a fost exagerat de frumoasa

– copilasii prezenti nu au deranjat pe nimeni pentru ca au avut un loc de joaca (cotropit uneori si de adulti)

Stiu ca pare ca aceasta vila e perfecta. Si poate e. O sa va spun insa ca nu e pentru oricine. Si din asta mi-as dori sa intelegeti doar ca preturile, locatia, amplasamentul, mancarea traditionala, beneficiile primite, tratamentul din partea gazdelor … totul iti indica faptul ca acolo vei avea un weekend linistit, de poveste, fara nesimtiti, scandaluri, probleme etc. Si cine nu merita un astfel de sejur in care sa realizeze care e diferenta intre o cazare ieftina si alta de calitate?

Am avut parte de o demonstratie din partea maestrului somelier Stefan Timofti de la Casa de Vinuri Cotnari (atata vin nu am degustat in viata mea) si o masa bogata si eleganta: mousse orange (somon, branza de capra, arpagic), mini tarte (icre, lamaie verde) si transa de vitel cu jeleu din vin rosu cu jardin delice (legume tinere, smantana, sos béchamel); berbecut cu sos de legume, ardei copti si cartofi la cuptor; vitel  la cuptor cu glazura de miere, boabe de coriandru si de mustar cu garnitura de ciuperci de padure si tort Leonida, cu ciocolata, nuci caramelizate si afine proaspete.

Seara s-a incheiat cu aperitive si sampanie servite in jurul mult asteptatului foc de tabara. Adevarul e ca nu putea sa lipseasca si le multumesc organizatorilor pentru asta. Acela a fost momentul in care nimeni nu se lasa dus in camere si socializarea a atins cote maxime. Pentru ca ce pot face altceva aprox. 20 de oameni veniti sa descopere istoria locului si sa se intoarca in timp?

Nu pot incheia fara sa multumesc doamnei istoric de la Fundatia Calea Victoriei care ne-a ajutat sa intelegem mai bine de ce ne aflam acolo, de ce aceasta vila a fost restaurata si de ce este atat de iubita si vizitata.

Multumesc dragilor pentru un weekend de vis si sper sa ne revedem curand la o noua tura de odihna de calitate!

Alte articole despre aceasta vizita pe care abia astept sa o repetam gasiti la placerisimple, easypeasy, hoinariromani si tastebazaar. Lectura placuta 🙂