Unii spun ca nu au avut deloc minte vreodata. Altii ca au prea multa si inca nu au scapat de niciun pic din ea. Eu am renuntat la toata, asa ca astept reactiile adverse.
Totul a inceput cu prima durere. Primele semne ca am prea multa minte si ar trebui sa renunt la o parte din ea. M-a costat cam 200 de lei, a durut ceva si gata.
Apoi iar m-a apucat. Cu cat inaintam in varsta, cu atata parca nu mai aveam nevoie de minte. E ciudat, ar fi trebuit sa fie invers. Iar durere, iar programari, iar ramas fara o parte.
A treia oara deja mi s-a parut normal si a fost atat de simplu ca m-am speriat. De parca mintea mea dorea sa fuga de mine cat mai repede. Tin minte ca a durat sub 1 minut sa ne despartim.
Luni, pe 30 iunie, m-am despartit si de ultima parte din mintea mea. A fost greu, s-a lasat cu unghi de 90 de grade, cu tras rau de tot de ea, cu ceva lacrimi si cu o gaura cusuta cu fir albastru.Totul s-a intamplat la Kiki-Dent (acesta nu este o advertorial, este doar un mesaj de despartire pentru mintea mea si o recomandare pentru cei care ma tot intreaba unde sa mearga la dentist)
Si asa m-am reintors la copilarie, cand nu aveam deloc masele de minte. Sa ne jucam, zic!
P.S. In poza este RM – copilul fara minte care se bucura cand un bulgare de aur, lucrare by Ileana Oancea!
