Iubirea e frumoasa la orice varsta si voi stiti deja asta. Nu conteaza ca ai 12 ani sau 30 sau 90. E doar diferita si atata tot.
Cand eram mica, regretam faptul ca nu am bunici. Adica pur si simplu nu am apucat sa ma bucur ei asa cum mi-as fi dorit. Toti cei din jurul meu se bucurau de dragostea lor si eu … doar tanjeam. Pana am realizat ca in bloc cu mama, 2 etaje mai sus, locuieste un cuplu de batranei. Aveam 4 sau 5 ani cand, imi povesteste mama, i-am bagat in seama prima data. Cum?
Au iesit la o plimbare si se tineau de mana. Nu am bagat de seama, am alergat si m-am bagat intre ei. S-au speriat, au zambit si … m-au intrebat cati ani am, unde stau si cum ma cheama. Din ziua aia ei eu fost bunicii mei.
91 si 94 de ani aveau atunci. Au urmat 2 ani de bucurii, de zambete si de lapte primit in fiecare dimineata de la ei (il cumparau si ei de la o tanti de la tara). Mi-au citit povesti, m-au invatat sa ma uit la televizor doar la documentare, m-au plimbat prin Cismigiu si mi-au permis sa nu le spunem colegilor ca ei nu sunt bunicii mei. Nu au avut copilasi si am fost bucuria lor.
In anul in care ea a implinit 93 de ani si eu aveam cam 7 ani, boala nu a mai avut rabdare. Nu vreau sa va povestesc tot dar mi-a murit in brate, si-a dorit sa ii fiu alaturi. Pe patul de moarte, i-a spus ca nu trebuie sa o mai iubeasca si sa isi traiasca viata. Raspunsul lui? “Si ce daca ai 93 de ani? Te iubesc pentru cei 50 de ani pe care mi i-ai dedicat!“. Am plans insa abia peste multi ani am realizat ce insemnau cuvintele lor.
V-am spus povestea asta pentru ca am vazut un video impresionant la Toma si mi-am dorit sa il impartasesc cu voi. Nimic nu poate sa fie comparat cu astfel de sentimente, o iubire de genul asta si … cu privirea si vocea batranului. Iata-l mai jos:
Sper ca v-am facut sa zambiti. Si sa va sunati bunicii, daca aveti norocul sa fie in viata. Iubirea nu are varsta si nu o sa aiba niciodata!
Impresionant mi au dat lacrimile 🙁
Cât de frumoși erau împreună și cât de frumoasă era ea. Chiar îți mulțumesc pentru postarea asta.Acum mi-au mai rămas doar bunicile și mi-e tare de bunici…
Mulțumesc!
As adauga … ce ochi are el si ce zambet si ce privire … el de acum 🙂
Ma intreb… admiratia pentru oamenii in varsta vine pentru ca sunt un model, pentru ca au realizat ceva sau pentru ca vedem in fata niste versiuni ale propriei persoane… peste cateva zeci de ani? In general zic.
Ultima versiune e cam “speram ca vedem …”. E multa admiratie pentru ce au reusit si cum si-au trait viata 🙂
Sabina, de ce-mi faci tu d-astea?
Da, bunicii nostri sunt frumosi si nimeni in tara asta nu-i pretuiesc cum merita! Au pensii mici iar cei care sunt specialisti intr-un domeniu nu mai participa la viata comunitati ca odinioara, la sfatul tarii, pe vremea voievozilor romani. In Franta, un fost presedinte francez a pastrat o perioada aceasta cutuma nescrisa. simt nevoia sa ne unim mai multi si sa facem ceva pentru EI! felicitari Sabina pentru poveste. Ai har sa transmiti emotii…