Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.
Vă spun sincer că l-am ales săptămâna asta pe Vlad Ilaș pentru că a fost ziua lui de naștere luni. Apoi, cred că e fotograful pe care îl cunosc de cel mai mult timp. De prin 2007, când am făcut masterul de relații publice împreună. Pe vremea aceea nu știam că o să ajungă unul dintre fotografii pe care îi admir cel mai mult. Mai ales de când s-a implicat în proiectul “Bucovina Fotogenică” 🙂 Îi puteți admira munca pe site-ul lui.
Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?
Salutare! Eu sper că știu cine sunt, amuș-amuș am 30 de ani, ar cam fi cazul!
Vlad, fotograf full-time, fotograf pasionat, fotograf de nunți / evenimente, fotograf de peisaje când e frumos afară și mă trezesc cu noaptea-n cap. Și, mai nou, soț și viitor tată! 😀
Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?
În dicționarul de sinonime găsim: FOTOGRAFÍE s. (FOTO) (pop.) poză.
Fotografie e termenul frumos, e o artă. Poză e simplu și rapid. Dar cuvintele sunt… cuvinte și prefer să nu mă lamentez de niște termeni.
Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?
Cred că a fost destul de greu când am decis că vreau să fiu fotograf și nimic altceva, mi-am dat demisia de la job și m-am mutat acasă la Gura Humorului, neștiind ce va urma, fără un plan pus la punct.
Mi-am zis doar că vreau să-mi trăiesc viața făcând ce îmi place și trebuie să reușesc! Nici nu m-am gândit că ar putea fi altfel!
Și, în fapt, n-am perceput vreodată că a fost greu. O fi fost, dar cred că sunt importante atitudinea și modul de gândire.
Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?
Eu stau foarte prost cu amintirile, poate că e tocmai un motiv pentru care m-a atras fotografia.
Nu aș zice neapărat super-haios, dar, spre exemplu, am pățit-o la Constanța la o cununie civilă pe care o fotografiam să ajung din greșeală în alt salon al aceluiași restaurant.
Am intrat, mi-am lăsat sculele înăuntru, am cerut și un suc… până a venit alaiul însoțit de muzică machidonească și mi-am dat seama că nu-i mireasa mea :))
Și aveau și un obicei la ușă, că am stat vreo 5 minute și nu mai intrau, așa că a trebuit să mă strecor printre ei să ies.
Iarăși, mi s-a părut amuzant într-o biserică din București unde erau botezați 5 sau 6 copii în același timp, încercam din răsputeri să-mi dau seama care-i „al meu” și să nu-l pierd :))
Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?
Eu cred că trebuie să le încerci pe toate să-ți dai seama ce-ți place. Eu mă bucur de nunți, mă distrez, mă emoționez, plâng uneori de bucurie pentru oamenii ăia, le cânt „La mulți ani” în biserică. La fel mi-e și cu peisajele, îmi place să umblu, să pândesc răsărituri, apusuri.
Cu toții am început de undeva, dar important e să evoluăm. Fotografia se învață din cărți, de pe YouTube, din workshop-uri, dar mai presus de astea din experimente și din foarte mult exercițiu.
Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?
Sunt atât de tânăr încât nu am prins viața de fotograf fără social media :))
Chiar mă uitam acum să văd când am pozat prima nuntă și am observat că în 2008, ba chiar am răsfoit-o și am constatat că am predat fix ce aveam pe card, fără selecție, fără editare, fără nimic 😀
Mda, așa am început, cu unchi-miu care filma nunți pe la țară și mă mai lua cu el.
Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?
Cum nu sunt așa celebru, nu-s întocmai familiarizat cu interviurile și întrebările lor clasice. Dar având în vedere rapiditatea cu care am răspuns solicitării tale, cred că mi-a plăcut :))
Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂
Mulțumesc și eu! Așa să fie! 😀
Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Vlad Ilaș și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Pentru mine sau Vlad. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!
P.S. Interviul de săptămâna trecută a fost cu Gheorghiță Rafailă!
Fain, multumim! Eu il cunoscusem pe Vlad intr-un grup de dronisti; nu stiam ca el se ocupa de fapt de fotografia de eveniment!
Haha, ce bine ca ai aflat acum. Sper sa afle si el de tine 🙂
Ca o remarca : la sfarsit de articol s-ar putea lasa un link catre unul din coturile de social media (exact cum in descrierea articolului pe facebook i s-a dat tag) 😀
Hei, am dat link sus de tot spre site. Chiar cand l-am prezentat. Si acolo sunt absolut toate linkurile catre toate conturile. Ma gandeam ca e suficient 🙂
Foarte fain! dar nu stiam tot despre Vladut. îl cunosc este nepotul nasilor nostri de cununie , sa de-a domnu sa ajunga cat mai sus !