Aceasta este a patra intrebare din cadrul campaniei “Intrebarea zilei” prin care aveti posibilitatea de a castiga in martie multe premii. Tot ceea ce trebuie sa faceti e sa raspundeti in comentarii, pana pe 31 martie la ora 23:59. Prima intrebare este aici, a doua aici si a treia aici. Mai multe detalii gasiti aici.
V-am rugat sa imi spuneti la ce intrebari vreti sa raspund eu si cititorii mei. Astazi am ales una adresata de Adina Dedeu care se intreaba de ce oamenii nu mai zambesc. Asa ca voi incerca sa raspund eu, invitandu-va apoi si pe voi sa o faceti.
Eu cred ca oamenii zambesc mult. Depinde ce alegi sa vezi: momentele in care sunt tristi sau cele in care zambesc. Depinde de atat de multe: locatie, situatie, vremea de afara, starea lor, ultima discutie, evenimentele din familie, starea de sanatate, atmosfera din jur, grijile, situatiile speciale.
E adevarat ca sunt momente in care ai impresia ca in jurul tau nimeni nu zambeste. Cel mai des mi se intampla dimineata in autobuz sau metrou. E o tristete generala, toata lumea ori se uita in gol, ori citeste sau sta pe telefon ca sa nu adoarma, ori vorbeste cu oricine numai sa nu se lase doborat de oboseala. Nu ca ai avea mari motive de zambet dimineata cand pleci la munca. Dar ala e cel mai trist moment al zilei, dupa mine.
In rest, cred ca eu prefer sa vad partea plina a paharului si sa vad fix acei oameni speciali. Trec pe langa cei tristi, cu fata impasibila, care merg pe strada cu gandurile departe si ma las cucerita de cei care rad, zambesc, se joaca, se harjonesc, citesc ceva si incep sa rada, se plimba prin parc si sunt fericiti. Ma opresc sa vorbesc cu un caine si ii zambesc, vad un copil mic care se joaca si ma surprind stand cateva minute sa il privesc si sa ii zambesc.
Oamenii zambesc mult, trebuie doar sa ii vezi. Pentru ca da, nu degeaba se spune “Zambeste, maine va fi mai rau”.
Intrebare: De ce oamenii nu mai zambesc?
Unde: Raspunsurile se posteaza in comentarii la acest articol
Timp de raspuns: pana pe 31 martie la ora 23:5
Va reamintesc sponsorii lunii martie: BeanBagShop.ro – Magazin online de fotolii puf, Europa FM, Glamour – Centru de Remodelare Corporala, Lemo Silhouette, Teatrul Masca, Editura Nemira , ORLY, Sailor’s – Bar si Restaurant Bucuresti, SevenSins , SKY Wellness. Si premiile (urmeaza update-uri):
9
Nu stiu, cred ca e si o chestie de imagine. Promovam prea mult seriozitatea. Un om tot timpul zambitor pare neserios. Unii oameni au un simt al umorului extrem de dezvoltat insa doresc sa si-l inhibe. Si nu e vina lor neaparat, ci a celor din jur.
Pentru ca se pierd in prea multe detalii si gandesc mult prea mult cateodata, asa ca micile bucurii le scapa si trec pe langa ei fara sa le observe.
Cred ca nu mai zambim ptr ca avem multa greutate pe umeri si nu stim cum sa scapam de ea, astfel alegem sa mergem des cu capul in jos sau cu privirea cumva pierduta in zare, zambetul e mai rar. Azi i-am zambit unui domn de la posta ce mi-a dat plicul pe care il asteptam, la ora 1 abia am zambit prima oara pe ziua asta 🙁
Oamenii nostri(romani)nu mai zambesc, cei din tara, in rest cand iesi in afara granitelor cumva toti gasesc un zambet ascuns intr-un colt, asa mi s-a parut mie.
pentru acelasi motiv pentru care am uitat sa ne iubim aproapele. in fiecare zi cum ai inchis usa la primul pas te intalnesti cu lipsa de bun simt,cu ipocrizie, cu prostie,cu superficialitate,cu mizerie cu de toate din desaga unei mari desertaciuni…
merita sa zambesti cerului,pamantului,si daca esti NOROCOS partenerului de viata.
EU INCA AM CUI SA ZAMBESC!!!
Oamenii din Romania zambesc mai rar, fiindca vesnica tranzitie postdecembrista nu se mai termina si ne-a adus numai necazuri si enorme griji a zilei de maine. Eu zmabesc mereu, ca asa mi-e firea, dar de multe ori ma mai supar si eu , ca traiul e greu. Dar florile, pasarelele si tot ce este frumos in natura ma relaxeaza si sunt din nou cu zambetul pe buze!
Eu cred ca unii zambesc si unii nu. Multi intr-adevar nbu mai zambesc, si asta pt ca au incetat sa caute motive pentru care sa o faca. Au incetat sa se focuseze pe ceea ce au, au redirectionat atentia asupra acelor lucruri care le lipsesc. Asadar…eu aleg sa zambesc.
Pentru ca asa au fost invatati… ca a zambi este rau, a fi serios este bine… mai tii minte cum ne certau mamele/bunicile/profesorii ca toata ziua ne hlizim, in loc sa fim seriosi?
Eu una am reinvatat sa zambesc, sa ma bucur de toate micile delicii ale vietii, de o raza de soare, de un porumbel ce poposeste la geamul meu, de primul fir de iarba, de un buchet de ghiocei, de un rasarit…
Pentru ca sunt prea ocupati sa supravietuiasca. Poate suna “lame”, dar asta cred ca este motivul principal. Sunt prea incarcati cu propriile probleme si probleme altora si pur si simplu nu mai au timp sa zambeasca, sa se bucure de lucrurile simple din jurul lor.
In jurul meu oamenii zambesc foarte des. Cei de care sunt inconjurata nu au uitat niciodata sa zambeasca. Unii zambesc cu o dragoste calda in priviri, altii pentru ca ne amuza aceleasi chestii. Eu sunt dintotdeauna zambareata. Chiar si cand am probleme, un zambet timid tot imi trece peste chip. Baiatul meu spune ca eu provoc zambete, pentru ca sunt mereu zambitoare.
Prefer sa am o fata gen “poker face”, pentru ca nu doresc sa-mi fie citite emotiile si entuziasmul. Mi se pare ca as depune efort prea mult daca as rade si m-as entuziasma toata ziua.
Locuiesc intr-o tara nordica, iar o astfel de atitudine nu poate sa imi aduca decat avantaje. In rest, sunt fericit, dar nu arat. 🙂
Sa nu generalizam,foarte multi oameni (inca) zambesc dar nu-i observa nimeni pentru ca suntem obisnuiti sa scoatem raul in evidenta…
prea multe griji,nevoii,supararii
🙂
Din punctul meu de vedere, traim zile in care familiile se cearta, se despart, se omoara pt bani, nu mai avem nimic curat in suflet, invidia, incultura, mitocania, badaranismul, vulgaritatea au luat de mult locul lucrurilor frumoase care ar trebui sa existe si care fac viata mai usoara.
In felul asta, nu e deloc greu sa ajungi un om care nu se mai identifica cu cei din jur si nu mai gasesti motive sa zambesti. Daca te izolezi si iti creezi o lume doar a ta, inconjurat de putini oameni frumosi si adevarati risti sa fii judecat de ceilalti, catalogat drept ciudat, si cu totii avem nevoie de socializare, indiferent cat de introvertiti am fi.
E imposbil sa nu te macine lucrurile astea, mai ales cand ai vise si asteptari, desi traim intr- o societate care parca trece prin involutie si nu printr-o evolutie normala, odata cu trecerea timpului. Incep sa cred ca nu mai avem modele de urmat, tabloidele, televiziunile promovand vedete de carton, cocalari, chilotaraie, scandaluri, can-canuri si asistam deja neputinciosi la o generatie viitoare manelizata, lipsita de rusine, inhibitii si bun simt. Si atunci ne intrebam a cui e vina? Incotro ne indreptam? Ce e de facut?
Adaptare? Melancolie? Frustrare? Teama? Toate astea m-au incercat, desi stiam bine cine sunt si ce vreau. Cert e ca intr-un final trebuie sa aleg intre a pune accentul mai mult pe ceea ce societatea si oamenii cer sau a ma baza doar pe propriile instincte si a continua sa fac ceea ce-mi place si-mi aduce satisfactie, chiar daca ceilalti considera ca poate e doar un vis ce nu ar putea sa fie finalizat. Ce aleg?
Multa vreme nu am stiut. Atunci m-am intrebat pe ce drum sa apuc.Un drum nesigur dar plin de merite sau drumul cu multe semne de circulatie si presarat cu alte suflete care merg in aceeasi directie? In fapt ce vreau sa devin, scalv al mintilor deja spalate sau exceptia de la regula?
Raspunsul il stiu acum, aceasta nu e o justificare, e doar un drum pe care mi l-am ales ca fiind calea cea mai buna, in care ma regasesc si sunt de parere ca in viata drumurile, provocarile ne aleg pe noi pt a demonstra celor din jur ca suntem capabili sa le facem fata cu brio si sa reinviem ca pasarea Phoenix din propria cenusa, invatand din nou sa zambim.
Nu stiu de ce oamenii nu mai zambesc, dar eu una nu o mai fac asa des pentru ca am invatat ca multi asociaza acest fapt cu neseriozitatea.
Cred ca oamenii nu mai zambesc din cauza grijilor, din cauza problemelor si pentru ca sunt prea grabiti pentru a avea timp sa o faca. Dar intalnesc, in metrou, persoane care zambesc sau care au o privire calda. Din pacate, lipsa banilor ii transforma pe romani in oameni care nu mai stiu sa zambeasca, sa se bucure de momentele frumoase, de timpul petrecut alaturi de cei dragi (care si asa este foarte scurt din cauza job-ului).
Zambesc, dar mai rar… e ca si cum e o nebunie incrancenata sa supravietuiesti si …homo homini lupus.
Nu ştiu de ce nu mai zîmbesc. Probabil din pricina greutaţilor, fără de sfîrşit la noi. Eu personal zîmbesc zilnic, pentru a mă încuraja să trec mai uşor prin ea. Nu sunt înconjutat de foarte multă lume, familie şi ceva prieteni, dar le zîmbec mereu.
Zîmbiţi, vă rog!
Oamenii zambesc. Mult. Doar ca, uneori, suntem noi prea ocupati sa-i vedem 🙂
Hmm, nu stiu daca zambesc astazi mai putin decat inainte… Depinde, in primul rand, de om. Ce fel de persoana e, cum s-a format, cum prefera sa priveasca viata. In al doilea rand, cred ca ne-am creat un obicei din a fi nemultumiti. Nemultumiti de politicieni, de gopi, de vreme (e prea cald sau prea frig), de tineri, de batrani, de job, etc. Din pacate, observ asta la din ce in ce mai multi oameni. Se pare ca e mai simplu sa fii nemultumit, sa comentezi, sa critici decat sa cauti parte plina a paharului sau chiar sa incerci tu sa aduci ceva mai bun…
pentru ca sunt prea concentrati, incordati si ingandurati incat uita sa se bucure de lucrurile mici ale vietii…cum a fi rasaritul soarelui.
Au uitat cum si de ce sa o faca
Din prea multe griji si probleme
Din cauza problemelor si a vremurilor pe care le traim
Din păcate au mai multe griji decât bucurii. În țara noastră zâmbetele vor ajunge un mit. :))
ceva ce’ar vrea sa va zica puiu.. da’ e tampenia aia de captcha code*! 😛
Mie mi se pare ca intrebarea porneste in mod eronat de la premisa ca oamenii intr-adevar nu mai zambesc. Eu vad in fiecare zi oameni care zambesc, care se iubesc, care se joaca, care au o lumina interioara ce li se citeste pe chip. In mod cert si ei au probleme, insa le abordeaza cu optimism si forta, de aceea eu nu-i consider nici neseriosi, nici inconstienti si incerc sa invat de la ei sa fiu mai deschisa si mai vesela chiar si in zilele cele mai grele.
Concurs pe martie incheiat 🙂
oamenii nu mai zambesc pentru ca nu mai au motive sa o faca
Pingback: Intrebarea zilei: Ce te face fericit, astazi si aici? | Sabina Cornovac Blog
Pingback: Intrebarea zilei: Ce visai sa te faci cand vei fi mare? | Sabina Cornovac Blog
Pingback: Intrebarea zilei: Ai parasi Romania fara regrete? | Sabina Cornovac Blog
Pingback: Intrebarea zilei: Ce premiu iti doresti sa castigi? | Sabina Cornovac Blog