Raluca Antuca: “Fotografia este mai mult decât o meserie”

Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.

Raluca Antuca este unul din puținii fotografi despre care eu pot spune că mă transpune într-un basm. Și cum am rămas și acum un copil, puteți înțelege de ce îi admir așa mult proiectele. Culori, pasiune, inovație, creativitate, joacă, un strop de nebunie și multă muncă. Asta este Raluca, cea pe care am avut plăcerea să o am colegă la F64. De aceea este al patrulea #FotografOM pe care vreau să vi-l prezint pe blog, în cadrul proiectului meu. Îi puteți admira munca pe site-ul ei.

Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?

Descopăr în fiecare zi cine sunt și ce caut în viață. Iar când am impresia că am descoperit o mare parte din răspunsuri, mă trezește la realitate câte un citat dintr-o carte sau o discuție cu o prietenă. Mi se pare foarte important să ieși din zona de confort și din bula de păreri, pentru a afla cine ești tu cu adevărat, dar și să te poziționezi undeva deasupra lucrurilor superficiale și neimportante de zi cu zi.

Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?

Hehe, asta este o discuție veche, pe care o aveam cu colegele de apartament în primul an de facultate, când m-am decis să fac fotografii mai des. Pentru mine există o diferență, pentru că am tendința să pun termenul de “fotografie” pe un pedestal, iar “pozei” să nu-i acord atât de mult credit. În ziua de astăzi, se fac foarte multe poze, bune de altfel, care se pierd în telefoane, Hard Disk-uri, carduri, stick-uri de memorie și tot așa. Pe când o fotografie mi se pare muncită, gândită și menită să transmită o emoție.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?

Nu pot spune că am avut momente grele, poate doar încercări și dezamăgiri. La momentul de față, mi se pare foarte tristă mentalitatea oamenilor care nu oferă respectul pe care îl merită orice artist sau creator de conținut.

Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?

Se ivește mai mereu câte un moment de care să-mi aduc aminte cu drag peste ani. De exemplu, înainte de o ședință foto din 2014, prietenul meu (care mă ajută de obicei) a ars rochia modelului cu un fier de călcat stricat sau când nu am reușit să mă întâlnesc cu modelul, pentru că telefonul i s-a închis de la frig. Mereu mă amuz, pentru că de multe ori arunc cu frunze/ flori/ pene în fața camerei și oamenii se uită ciudat. Un alt moment ar fi când m-am întins pe plajă în poziție de somn, pentru a face o fotografie în care marea este o plapumă și eu mă învelesc cu ea. Cu siguranță cei care se plimbau pe plajă s-au întrebat de ce mi-aș face fotografii așa.

Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii prin oraș? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?

Atunci când începe ca o pasiune și o faci din suflet, fotografia este mai mult decât o meserie și nu prea ține cont de cei din jur. Dacă ai răbdare și ești constant, se câștigă și bani, căci până la urmă este vorba de o răsplată pentru munca depusă. Aici intervine respectul de care spuneam mai sus. Oamenii care înțeleg procesul creativ și munca din spatele unor fotografii vor înțelege și ca expunerea nu te hrănește.

Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?

Din punctul meu de vedere, abordarea este puțin diferită. Dacă te-ai apucat de fotografie, înseamnă că ai avut un motiv. Ceva te-a îndemnat să-ți cumperi un aparat foto și să faci primele fotografii. După ce descoperi care a fost motivul, îți dai seama și care este domeniul în care vrei să activezi. De exemplu pe mine m-a atras frumusețea oamenilor și am această pasiune pentru portrete. Însă poate că unii sunt inspirați de spațiul urban sau natură, iar alții vor să surprindă emoții la evenimente.

Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?

Am avut noroc (sau nu) să cresc cu social media, astfel încât atunci când am început să fac fotografii deja le postam pe contul de Facebook. Și sunt bucuroasă să vad că unii oameni sunt alături de mine și pasiunea mea încă de pe vremurile alea.

Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?

Mi-a plăcut tare mult și cred ca merită exploatată ideea aceasta că fotografii sunt și ei oameni. Oameni cu dorințe și planuri mari, cu ambiție, dar și cu un suflet mare din care mai rup frânturi și le pun în fotografiile pe care le fac.

Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Raluca Antuca și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Pentru mine sau Raluca. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!

P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță Rafailă, Vlad Ilaș și Dan Dinu 🙂