Am alergat. La modul serios. De acasă spre mall. Cu hainele de schimb în spinare. 2-3 variante. Că cine știe. La 16 fix am ajuns la cafenea și el nu era acolo. Așa fac toți băieții.
După câteva minute a intrat. Colorat, obosit, grăbit și … vesel. Pregătit să facem o nebunie. Dar fără să aibă idee cât de tare o să ne distrăm. El? Alex Damian. Eu? Sabina. Locul? Sun Plaza. Motivul? #StudioSunLight. Adică o campanie prin care noi, toți, aflăm că de acum e ok să faci fotografii prin mall, ședințe foto, selfie-uri sau orice vrei tu. Bine … în limitele decenței.
Partea funny e modul în care te privesc oamenii. La început încercam locuri cu puțină lume. Să nu deranjez, să nu fiu penibilă, să nu atrag privirile (de parcă rochia galbenă mă poate ascunde cumva). După ce am schimbat 3 locuri și am început să ne super distrăm, totul s-a întâmplat pe dos.
Am început să profit de privirile oamenilor. Ca să mă joc, să mă distrez, să le provoc zâmbete. Nu mi-a mai păsat de nimic și am început să dansez. M-am pus în papucii lor și mi-am dat seama că și eu m-aș fi holbat, să fim sinceri 🙂 Așa că singurul lucru rămas de făcut era să le dau motiv să zâmbească. Mai ales în zona de restaurante când Alex m-a rugat să par surprinsă. După tone de râsete am ajuns la rezultatul de mai jos:
Tot ce vă pot spune e asta: profitați de tot ce vă oferă interiorul acestui mall. Se ajunge ușor la el cu metroul (pe sus nu vreau să știu, la ce trafic e în zona aia a Bucureștiului) și e super colorat și ofertant. Scaunele de sus, florile de peste tot, liniile din pasaj, oglinzile perfecte pentru un Boomerang … numai imaginație să ai. 
Mulțumesc Alex Damian pentru nebunia asta și sper să ne mai jucăm și altă dată 🙂 Yellow team here!
Foarte tare 🙂 Au iesit poze de calitate. Acest mall este cel mai aproape de casa mea 🙂
Cred ca ar trebui sa-ti actualizezi poza alb-negru din header.
Buna, Cornel. Nu stiu cine esti, dar cel mai probabil nu te cheama asa. Nicio problema, insa de ce ar trebui actualizata fotografia? Multumesc de feedback
Imi cer scuze, n-am stiut ca doar cunoscutii au voie sa comenteze pe site. Promit sa nu mai gresesc 🙂
PS: o sa-i transmit tatalui ca numele “popescu” e prea banal, iar mamei ca prenumele bunicului nu e suficient de bun. Salutari si parintilor tai.
Buna. Nu am parinti, so … mercic. Nu mi-ai raspuns la intrebare 🙂
Ok, hai sa-ti raspund si la intrebare: pentru ca n-ar trebui sa mai traiesti intr-un trecut alb-negru, cand ai atata culoare in prezent. Pentru ca in fotografia veche ai o jumatate luminata si o alta intunecata, pe cand acum esti doar zambet si viata..
Si probabil as mai gasi raspunsuri, dar mi-e teama ca-ti scrie deja prea mult un “necunoscut” cu nume oarecare.
Eu sosesc intotdeauna primul la intalnire. Apoi abia astept sa te scot iarasi la o limonada daca vii cu rochita asta galbena. Iti sta de minune! Si iti mai fac si eu niste fotografii. 🙂
Abia astept si eu. Pe tine te astept sa propui. Dar mai schimbam rochita, sa nu zica lumea ca nu am altele 🙂
Buna Sabina.
Pot sa iti spun ca te urmaresc de mult. Imi place cum asterni ganduri, experiente de viata si profesionale. Totusi am o dilema. Nu inteleg de unde se deduce in dialogul cu dl. Popescu (eu plec de la premiza ca asa il cheama) ca ar fi un nume fictiv?
Foarte frumoase pozele, sa mai postezi poze cu tinute din astea de “diva” :)) iti sta foarte bine.
Multumesc mult de tot!