Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.
Marian Cristea este unul dintre cei mai calmi, cu bun simț și politicoși fotografi pe care i-am cunoscut. Cald, răbdător și cu capacități ridicate de predare. Asta îi face pe oameni să îl asculte, faptul că transformă fotografia într-o poveste. Îi puteți admira munca aici.
Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?
Bună! Sunt Marian Cristea si am devenit cu adevărat cineva abia când mi-am cunoscut actuala soție. După ce mi-a dăruit primul copil, destinul meu a început sa mi se dezvăluie ușor. Mi-am si descoperit pasiunea pentru fotografie dorind să îl fotografiez pe Andrei, băiețelul meu, încă de la primii pași.
M-am îndreptat către fotografia de eveniment în momentul în care mi-am dat seama ca am investit o grămadă de bani într-o cameră foto ce știa sa facă mult mai mult decât puteam eu sa îi cer. M-am îndreptat spre o școală de fotografie, RGB Photography și un fotograf pe care îl respect la fel de mult și în ziua de azi. Fotograful despre care vorbesc este Marius Bărbulescu, iar profesorul meu de la școala de fotografie este Răzvan Buluș. Primul mi-a arătat ce înseamnă bunul gust în fotografia de eveniment. Cel de-al doilea m-a făcut să mă îndrăgostesc de istoria fotografiei, creativitate și compoziție. Mi-au apărut în viață târziu, când credeam ca voi sfârși ca mediocru.
Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?
Desigur că există o diferență între poză și fotografie. Fotografia, din punctul meu de vedere, trebuie să fie un act extrem de conștient și să includă trei elemente extrem de importante: compoziția (așezarea elementelor în imagine), lumina (care dă senzația de tridimensionalitate sau ne pune în evidență subiectul) și momentul. Momentul este elementul pe care îl iubesc cel mai mult pentru că acesta îmi oferă posibilitatea de a pune o parte din mine în acele imagini. Inima este aceea care alege momentul în care declanșez. Tot inima mă ajută să mă diferențiez de ceilalți fotografi.
Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?
Cred că cel mai greu moment s-a petrecut acum vreo trei ani. După un eveniment, unul dintre carduri a cedat și nu am mai putut recupera cadrele de pe el. Norocul meu a fost ca acela cuprindea doar momentele de la tort spre sfârșitul evenimentului. Doar o jumătate de oră din cele 16 ore pe care le fotografiasem. Chiar și așa a fost foarte delicat pentru mine, anunțându-i pe miri. M-a costat un album făcut cadou mirilor. Pe acea vreme camerele mele foto, Nikon D700, nu aveau posibilitatea de a înregistra informația de backup pe al doilea card.
Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?
De la fiecare eveniment încerc să plec cu amintiri frumoase. Dar unul dintre ele îmi va rămâne permanent în minte la modul cel mai plăcut. Întotdeauna voi prefera nunțile organizate lejer, nonconformist, în detrimentul celor tradiționale. Cei doi miri au avut o petrecere de povestit nepoților. Au invitat 90% tineri, gândind evenimentul ca pe cel mai mare party din viața lor. Au avut un DJ iscusit și un văr al miresei, percuționist. Doar ca s-a băut foarte mult și s-a fumat în consecință (diferite ”chestii”). Astfel că diferite lucruri ”altfel” s-au petrecut. Percuționistul încerca să imite ritmul muzicii, dar era total în contratimp. Invitații care veniseră în cuplu au devenit la un moment dat extrem de sociabili. Astfel că nu mai distingea nimeni cine cu cine a venit la nuntă. Toata lumea se îmbrățișa și se săruta cu toată lumea. Îmi aduc aminte ca ieri că am fost nevoit la rândul meu să socializez destul de intens, deși nu fumasem decât țigări normale și nu băusem decât atât cât să mă integrez puțin în peisaj dar să rămân permanent într-o stare de luciditate și concentrare maximă.
Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii prin oraș? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?
Fotografii prin oraș fac de puțin timp. Vreau să ies puțin din sfera fotografiei de eveniment. Vreau să îmi dezvolt și mai mult partea de creativitate. Nu cer acceptul celor fotografiați pentru că nu fac portrete clasice. Mai mult street. Aș vrea să dedic ceva timp fotografiei de peisaj. Vreau să mă conectez periodic cu natura. Mă relaxează enorm. Doar că sunt încă la stadiul de vreau. Vreau și să îmi regăsesc un echilibru în relația job-familie.
Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?
Nimeni nu ar trebui să se considere din start pozar. Diferența e făcută de studiu. Studiul ar trebui întotdeauna să ia fața investiției în aparatura performantă. Toate vor veni la timpul lor. Încurajez ca oamenii să ia contact cu cei pe care îi admiră ca profesioniști. Nu se poate întâmpla nimic rău. Poate doar să nu răspundă unui mail. Dar pot câștiga enorm. Pot fi inspirați de acei oameni. Pot participa la cursuri și workshopuri sau chiar își pot mări portofoliul de prieteni.
Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?
Întotdeauna m-am promovat extrem de slab. Nu este un lucru care mă reprezintă. 90% din evenimentele pe care le iau sunt din recomandări. Acest fapt se datorează dorinței mele de a lucra pentru oameni de o anumită factură: oameni cu studii superioare, calzi, pasionați de artă.
Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂
Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Marian și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!
P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță Rafailă, Vlad Ilaș, Dan Dinu, Raluca Antuca, Călin Stan, Daniel Chindea, Andreea Bordeanu și Ovidiu Ștefeligă.
🙂 Si eu il astept de ceva timp la un rasarit :))