Alin Popescu: “Imaginile pe care le fac m-au recomandat”

Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.

Alin Popescu este fotograf de aproximativ 15 ani. Eu îl știu ca tipul super profesionist care face poate cele mai credibile review-uri pentru echipamente foto, te cucerește prin fotografiile de wildlife și te face să te îndrăgostești de mirii pe care îi surprinde în cele mai frumoase momente din viața lor.  Îi puteți admira munca aici.

Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?

Eu știu cine sunt, doar că nu am habar cine cred oamenii că sunt, ca să raspund în același ton cu întrebarea. Sunt un om ca oricare altul. Atâta doar că nu-mi plac tiparele și am vrut să ies din ele, fugind din corporație și refugiindu-mă în pasiunea mea de-o viață, fotografia.

Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?

Altă întrebare! Nu e diferență și mor pe ăia care o țin sus că ei fac fotografie. Ei bine, atunci eu fac poze!

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?

Am urcat pe munte cu vreo 30 kg de echipament în cârcă. Greu tare 🙂 Lăsând gluma la o parte: fiecare job mi se pare greu, în primele 15-20 minute până-mi intru în “pâine” și apoi totul e fun și stress-free.

Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?

Am primit o cerere de ofertă pentru ceva fotografii nud. Deși am fost asistentul lui Narcis Virgiliu la multe shooting-uri de-ale lui de fotografie nud, nu a fost niciodată genul meu, așa că nu am fotografiat modele nud. Am zis să încerc, dacă tot a venit pe mail cererea. După mai multe mail-uri schimbate i-am cerut modelului să-mi trimită o poză să știu cu cine urmează să lucrez. Era o “teracotă” (nu stiu dacă ai prins contul Teracote de pe Hi5). Bărbat! 🙂

Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii prin oraș? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?

Eu mai greu cu street, dacă la asta te referi prin fotografii prin oraș. Dar legat de ce “meserie e asta”, mama cred că și acum încă se întreabă (deși pe mine a renunțat să mă mai întrebe): “Când îți iei mamă și tu un job?!”. Dacă se câștigă bani, well. Eu din asta trăiesc, dar fac și alte lucruri: webdesign, blogging, travel etc. Nu că nu aș putea face numai fotografie, doar că mă plictisesc repede dacă fac același lucru mult timp, așa că prefer să variez și să nu mă plictisesc de nimic.

Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?

Îți alegi și îți urmezi pasiunea. În România, cu această cultură aproape inexistentă a consumului de fotografie a pieții, e destul de greu să supraviețuiești. Multă muncă, multă pasiune și determinare. Cred eu, cele mai plătite joburi foto la noi: fotografia de eveniment sau cea de stock. Alte domenii, mai greu.

Dar un lucru e important: decât să te vinzi ieftin (ca așa e piața ar fi primul argument pe care ți-l dai), mai bine lucrezi gratis până îți faci un portofoliu, alături de un fotograf deja consacrat, de la care poți învăța. Și zic asta pentru că nu trebuie să lucrezi gratis pentru client. Dar ca asistent sau second shooter pentru un fotograf este altceva. Câștigi pe 2 părti, chiar dacă nu primești bani la început: înveți și furi meserie gratis, apoi poți primi clienți pe care fotograful nu-i poate lua la un moment dat, dar numai după ce “dovedești”.

Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?

La fel ca și acum. Pentru mine social media nu contează așa mult în promovare, drept dovadă că nu sunt un “big number” nici pe FB, nici pe Insta, nici pe Twitter sau mai știu eu ce. Consider că orice pui acolo e doar de moment, se evaporă repede, ca un colac din fumul unei narghilele. Puf… și pa. Prefer blog-ul, printul fizic, albumele de colecție, expozițiile etc. Imaginile pe care le fac m-au recomandat și înca merg (cel puțin pe fotografia de eveniment) pe recomandările clienților ce au lucrat deja cu mine. Dacă ai un client fericit la o nuntă, să zicem, el revine și la botezul copiilor, și când e naș și când sora/fratele au nunta etc. Înțelegi ideea.

Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?

Nu știu care erau întrebările clasice că nu prea am dat interviuri. Dar au fost decente și la subiect, deci da, mi-au plăcut. Mai puțin aia cu poză/fotografie :)))

Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂

Și eu mulțumesc și spor in toate!

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Alin și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!

P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță Rafailă, Vlad Ilaș,  Dan Dinu, Raluca Antuca, Călin Stan, Daniel Chindea, Andreea Bordeanu, Ovidiu Ștefeligă, Luiza Boldeanu, Toma Bonciu și Marian Cristea.