fbpx

Adrian Petrișor: “Fotografia este o poză care transmite”

Am dat drumul celui de-al treilea proiect editorial pe blogul meu, așteptat de mai mult de 1 an. Vreau să vă prezint fotografi dragi mie, care m-au impresionat prin munca, dar, mai ales prin personalitatea lor. Pornind de la ideea că voi nu cunoașteți toți fotografii pe care îi cunosc eu și ei merită promovați mai mult, vă prezint proiectul #FotografOM. Veți găsi aici un interviu pe săptămână, în fiecare miercuri, iar structura o să fie mereu aceeași.

Adrian Petrișor este un fotograf care îți aduce natura în fața ochilor în așa fel încât ai impresia că exact în clipa aceea te afli exact acolo. Pentru asta învață zilnic și organizează ture foto, workshop-uri și alte întâlniri prin care dă mai departe. Fotografiile lui sunt de vis, dar vă invit să descoperiți în interviul de mai jos un adevărat #FotografOM.  Îi puteți admira munca aici.

Bună. Eu știu cine ești. Iar cititorii au aflat din descrierea de mai sus. Dar, tu știi cine ești? Ai aflat până la vârsta asta sau încă mai cauți răspunsul?

Eu cred că am aflat răspunsul… Cum spunea și primul meu profesor de pictură, sunt artist. După toate școlile cu profil de arte plastice și dupa mult desen mi-am dat seama prin 2008 că-mi place cel mai mult să desenez cu lumină, iar apoi încet, încet m-am transformat într-un artist fotograf. Asta sunt în momentul de față și sper să nu mai fiu nevoit să caut nimic altceva deoarece îmi place la nebunie ceea ce fac.

Fotografie sau poză? Care e diferența? Sau nu există?

Cuvântul în sine este cum îl percepe fiecare… pentru omul neavizat toate sunt poze, orice imagine ieșită din aparatul foto este o poză, poate doar când văd acele poze printate într-o expoziție sau galerie de artă își schimbă percepția și ajung la nivelul de fotografii.

Până și eu spun tuturor că merg la pozat, folosesc des termenul fiindcă e probabil un cuvânt mult mai scurt și mai ușor de pronunțat într-o conversație, dar în urma oricărei ieșiri în natură sau ședințe foto mă întorc acasă cu o mulțime de poze, dar și cu o serie de fotografii în urma unei selecții minuțioase. Fotografia este o poză care transmite și e încărcată cu-n grad ridicat de artistic și viziune.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de până acum?

Dupa ce am citit întrebarea am stat mult să mă gândesc la un astfel de moment greu și oricât m-am străduit n-am găsit unul… Totul pot spune că a decurs de la sine, am făcut doar ce-mi place și cum îmi place. Probabil n-au fost momente grele fiindcă n-am forțat niciodată lucrurile și am lăsat să se întâmple toate într-un mod firesc și natural.

Amintiri fotografice și super haioase ai? O poveste nespusă până acum și care te face să zâmbești mereu?

Întâmplări sunt multe fiindcă de obicei nu merg singur pe munte și inevitabil apar situații haioase, dar una care mă privește personal și-mi aduc de fiecare dată aminte de ea cu zâmbetul pe buze, este din Munții Dolomiti și a fost cam așa:

Era o vreme urâtă, ploua fără oprire, dar am mers totuși în recunoștere să vedem unde este Biserica Santa Maddalena, să știm pentru zilele ce urmează unde ne poziționăm pentru a o fotografia cât mai bine. Ajunși acolo, urcăm pe un deal din apropiere când ploaia parcă se mai potolește și în câteva momente se creează o spărtură-n nori exact la apus, pe direcția soarelui și vedem cum în câteva clipe se formează acest curcubeu exact în cadru, în stânga bisericii.

Nefiind pregătit pentru asta (vorbă ce a rămas celebră) am început să declanșez, să fug pe acolo pentru a găsi unghiul cel mai potrivit deoarece știam că acest cadou al naturii poate fi extrem de scurt, așa cum a și fost…maxim 15-20 secunde. După ce s-a încheiat momentul cu pricina, încă extaziat de acel spectacol oferit, merg la rucsac să-l închid și văd parcă cu încetinitorul cum un card de 32Gb plin cu fotografii din Elveția (tura foto cu o săptămână înainte) zboara și cade exact printr-un grilaj metalic într-un canal de scurgere. În secunda doi, fără să gândesc prea mult împreună cu un prieten ce era și el acolo lânga mine și a văzut isprava… am apucat amândoi de acel grilaj și instantaneu l-am scos din pamânt. Avea cam 1m și ceva adâncime, plin de urzici, dar am sărit în el să-mi caut cardul.

Vesel că l-am găsit, ne distrăm copios pe cele întâmplate când vedem că de sus coboară doua femei, localnice probabil iar noi din cauza râsului, și grilajul fiind foarte greu, nici măcar nu-l puteam urni din loc. În momentul acela, să rezolvam situația pâna ajung ele jos, luăm grilajul de fier și-l punem cu chiu cu vai în acel loc astupând repede cu iarba și pământul scos, locurile unde a fost prins inițial. Femeile au trecut pe lângăa noi, ne-au salutat, noi ne facem că plouă…le-am salutat înapoi și coborâm repede la mașină, când din vale auzim și vedem o mașină cu sirenele pornite ce urca fix unde eram noi.

Atunci am zis „gata…să vezi că au chemat poliția și ne iau acum la întrebari.” Deja ne facem textele în minte cum să răspundem în italiana și ce sa le zicem, dar mașina defapt era una de salvare, și nu de poliție, care nu avea nici o treabă cu noi. Toate acestea s-au întâmplat într-un timp extrem de scurt și m-au făcut să și uit de lumină, cadrul pe care l-am făcut, de curcubeu și de toate celelalte.

Știu că te întreabă toți asta. Dar altă treabă nu ai decât să faci fotografii? Ce meserie e asta? Se câștigă și bani? Sau merge cu “vreau o poză, ofer tag pe Instagram”?

Eu fotografia n-o văd ca pe o meserie. E o pasiune ce mă impinge mereu să fotografiez, să mă plimb, să văd locuri frumoase și să ies din casă, dar se poate și câștiga din această pasiune dacă găsești ramurile ei ce-ți pot aduce pe lângă satisfacție și un venit.

Pentru mine principalele ramuri de activitate sunt fotografia de peisaj și eveniment, domenii ce m-au învățat extrem de multe lucruri legate de socializare și fotografierea în lumina naturală. E clar că există mulți ce se așteaptă la imagini sau servicii gratuite în schimbul așa zisei reclame. Dar sunt din fericire și persoane ce știu ce se află în spatele acestei pasiuni și costurile implicate în desfășurarea ei, iar când spun costuri nu sunt doar materiale ci și mult timp dedicat și efort fizic.

Sunt fotograf începător. Sau pozar, cum li se mai spune. Și vreau să îmi aleg un domeniu (nuntă, eveniment, peisaj etc). Cum fac?

Trebuie să le încerci pe toate și nu doar o singură dată și apoi să stabilești … gata! Îmi place sau nu-mi place. Testând mai multe genuri fotografice într-un timp mai indelungat îți poți da seama dacă ești făcut sau nu pentru un anumit tip de fotografie, iar cu timpul atracția spre un anumit domeniu vine de la sine și apoi îți poți da seama unde te simți cel mai confortabil în urma rezultatelor obținute.

Cum te promovai înainte de social media? Cum ajungeai la clienți și la fanii tăi?

Înainte de social media a fost o perioadă pe care eu am îndrăgit-o… Toată lumea căuta fotografi și fotografii pe Google, iar eu având un blog foto destul de vizitat eram uțor de găsit. Poate era mai greu de susținut acel trafic fiindcă trebuia să fii extrem de activ în a aduce mereu conținut nou pe site, dar găseai doar fotografii buni, cu experiență și cu conținut de calitate.

Dupa apariția Facebook, Instagram etc… aceste siteuri/bloguri au pierdut mult teren fiindcă acum toată lumea e pe social media și este bombardată de reclame sponsorizate și de conținut mai mult sau mai puțin decent în ceea ce privește calitatea fotografiilor. Oricum și atunci, dar și acum, un procent mare din clienți/fani ajung la tine în urma recomandărilor.

Ăsta a fost un interviu ciudat, altfel. Știu asta. Dar măcar ți-a plăcut? Sau preferai întrebările clasice?

Întotdeauna îmi plac noutățile iar acest interviu m-a făcut să-mi pun puțin mintea la contribuție și să răspund cu drag la niște întrebari foarte simpatice prin care poate m-am mai regăsit. E un exercițiu ce merită făcut din când în când deoarece tindem să uităm de noi, de unde am pornit în acest drum al fotografiei și ce schimbări am întâmpinat pe parcurs.

Mă bucur că n-au fost întrebările clasice la care probabil aș fi răspuns mecanic. Mulțumesc că te-ai gândit să mă incluzi și pe mine în cercul fotografilor intervievați.

Mulțumesc pentru că ești #FotografOM. Așa să rămâi 🙂 

……………………………….

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi interviul cu Adrian și aștept, cu drag, feedback în comentarii. Până săptămâna următoare, vă doresc să fiți oameni!

P.S. Descoperă și interviurile cu Gheorghiță RafailăVlad Ilaș,  Dan DinuRaluca Antuca, Călin Stan, Daniel Chindea, Andreea BordeanuOvidiu Ștefeligă, Luiza Boldeanu, Toma Bonciu, Alin Popescu, Alex Damian, Costin Fetic, Silviu PalDan Mihai Bălănescu, Monica Lazăr, Galia Dan, Bogdan Zop, Oliver Merce, Sebastian Popescu, Marius Călin,  Cătălin UrdoiAlexandra Bușcu, Crina Popescu, Vlad Eftenie, Victor Carapcea, Vlad Cupșa, Miluță Flueraș, Siluk, George PricopeRaul Craioveanu, Costin Mocanu, Gina Buliga, Matei Edu, Ana Măreșescu și Marian Cristea.

Sabina Cornovac

Content Creator & Social Media Manager din 2008

View all posts by Sabina Cornovac →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.